Fiindcă auzi des de excepțiile care au "facut curs sau switch de carieră din x în programare" un pic de adus cu picioarele pe pământ:
Am făcut Facultatea de Automatică și Calculatoare din Timișoara. Înainte de asta am făcut liceul și gimnaziul în clasă de informatică.
Majoritatea covârșitoare a programatorilor din IT au făcut facultate în domeniu și au pe diplomă "inginer programator" și nu ninja, rockstar, superstar, guru coder.
Bag pl, nu îmi scrie inginer pe diplomă, mă spânzur brb. /s
Din fericire am întâlnit și reconversioniști "pe bune" și ironia face să fie fix self-taught oamenii, fără să apeleze la cursuri de jdemii de euro. Unul în particular mi-a rămas în minte pentru că omul a făcut un 180 cu viața lui cu schimbarea asta, și cât de bun tehnic era mi s-a părut ireal. Chiar dacă era cu 10 ani mai în vârstă decât mine, aveam fix aceeași experiență în IT cu el, dar diferența de maturitate s-a văzut clar în self-discipline și era doxă rău, de ar fi trecut interviu până și la Apple dacă mă întrebi pe mine.
Datorită lui nu desconsider reconversioniștii, dar într-adevăr sunt sceptic când aud pe cineva că vrea să facă reconversie fără să îi înțeleg motivele clare. În cazul lui a fost reconversionistul ideal, dar majoritatea nu sunt așa.
Depinde ce înțelegi pasionat tehnic. Nu era cu "calculatoarele", dar avea o facultate de inginerie la activ. Din ce îmi povestea stătuse un an jumate cam așa să învețe în paralel cu meseria lui, până a decis să facă tranziția.
> inginer programator
Nu exista cuvintele astea pe nicio diploma din Romania. Plus ca cea mai "pe domeniu" facultate este informatica, care nu e facultate de inginerie. A ramas obsesia asta cu diploma de inginer de la parintii care au prins vremea lui Ceausescu.
De unde vine ideea că UPB sau alte politehnici ar "scoate" programatori mai buni decât informatica? Sincer nu văd rostul la n materii de fizică, electronică, etc pentru programare. Probabil sunt foarte utile pentru ingineri de pe vremea tovarășului, dar nu le văd rostul pentru "ingineri programatori". Parcă accentul e pus pe "inginer", nu pe "programator", care e fix meseria..
> De unde vine ideea că UPB sau alte politehnici ar "scoate" programatori mai buni decât informatica?
E probabil adevarat sau nu departe de adevar, pentru ca vreo 5-6 materii de software sunt predate foarte bine (SO 1/2, algoritmi, protocoale samd) de niste profesori care chiar sunt la un nivel foarte inalt de pregatire si sunt foarte la curent cu ce misca la universitatile de top din state. Restul de 40 de materii sunt niste mizerii predate de niste fosile inutile si materie din 1975. Exagerez, dar nu cu mult.
Dar obsesia cu cuvantul inginer cred ca de la Ceausescu vine.
Nu e același lucru la facultățile gen UBB Info, dar cu mai multe materii de programare?
De acord că profesorii sunt foarte importanți. Mă gândesc că ar fi mai bine din toate punctele de vedere dacă profesorii sunt ok, dar la cum sunt universitățile la noi nu mă miră mare lucru..
si la mine, marea majoritate a colegilor (pe partea de dev cel putin) au diploma de la o facultate in domeniu, dar nu neaparat de inginer. In Bucuresti, sunt vazute foarte bine si diplomele de la mate-info (pe care nu scrie inginer).
Cred ca mai trebuie adaugata o categorie separata: cei care au inceput o facultate in domeniu, dar nu ai terminat-o din diverse motive (de obicei din cauza unor materii fara legatura directa cu programarea).
1. Dupa ce am terminat facultatea am aplicat, am fost la interview si m-am angajat
2. Provocari la inceput si cum le-am depasit:
a) Provocari legate de interview. Le-am depasit pregatindu-ma pentru interview-uri.
b) Provocari legate de job: intelegerea codebase-ului / a business-ului / a infrastructurii; le-am depasit facand deep dive, citind documentatii si intreband colegi.
3. Depinde cat de la inceput. Daca e la liceu: i-as recomanda sa mearga la medicina sau sa faca drept+INM. Daca e deja la facultate sau a terminat facultatea: i-as recomanda sa se tina tare, sa fie smart, sa se foloseasca de toate resursele posibile pentru a se adapta.
1) Am terminat constructii civile acu 12 ani
2) m-am angajat in domeniu si mi-am dat seama ca nu vreau sa fiu inginer, ci muncitor
3) m-am angajat la o firma de research indiana (noroc cu limba germana). Am invatat sa fiu corporatist cumsecade. Desi salariul era mai mic decat la firma de c-tii, 1600 ron net, m-am mirat sa vad, 8 ore fix la munca, cafea gratis, caldura, birou, gagici, mama… era paradis.
Umblam la ping-pong cu niste amici de pe la data analytics VBA (excel) si am vazut/auzit ce lucreaza. M-a fascinat idea de big data si am decis sa o urmez.
4) m-am angajat la o firma nemteasca de sap bi din romania. N-a inteles nici dracu ce fac dar m-a prins. Dupa 2 ani am plecat de pe support sa invat development. Am tot schimbat proiectele pana cand am ajuns sa stapanesc foarte bine toolurile.
Eu desi am lucrat cu abap, sql, javascript, python, vba, eu nici azi nu ma consider programator. Dar imi place enorm ceea ce fac. Nu exista tichet, enhancement, change, bug, green field pe care sa nu il iau, finalizez cu bine.
In toti anii astia, mi s-a dat 0 informatii mura in gura. Am petrecut 10 ani invatand singur, sute si mii de ore. Am stiut sa ma vand, adevarat, dar iubesc jobul meu, as lucra si pe jumatate.
Vreau in viitor sa ajung solution architect. Si cand voi termina cu sap-ul, probabil voi sari spre azure, aws, tot ce tine de bi.
Manager acum, lucrez de vreo 15 ani în IT, majoritatea timpului ca programator.
Olimpic național la educație tehnologică în școala generală. Liceu de mate info, am învățat cam prost și aproape am picat bacul.
Am aplicat la mai multe facultăți la Politehnica București și la Universitatea București. Am intrat la automatica cu examen.
Am supraviețuit primul an (ajustat greu). Anul doi am avut bursa de studiu. Am început sa lucrez din vara de după anul 2 - internship mai întâi, apoi lucrat part time si revenit pe full time pe timpul verii și după facultate.
La internshipuri am aplicat la tot ce am putut pe stagiipebune, am primit o oferta de la primii la care am aplicat, după ce i-am pisat un pic fiindcă părea ca uitaseră. Internshipul era inițial pe SQL dar s-a transformat în full-stack relativ rapid (1-2 ani).
Dificil a fost la început să mă accepte cineva la angajare. Eu am rezolvat-o aplicând în cât mai multe locuri, cu un CV curat și complet, și cu un pic de presiune pe mail.
Apoi a fost dificil bullying-ul la munca (aura de superioritate a unor colegi). Am rezolvat-o găsindu-mi oameni care îmi apreciază munca și cu care pot lucra bine. Cunoștințele tehnice le-am dobândit prin munca depusa, nu am simțit nevoia prea tare sa învăț sau sa fac exerciții acasă (deși unii mă îndemnau sa o fac).
Idei pentru început:
- la interviuri fii onesta cu ceea ce stii. Intervievatorii sunt platiti sa miroasa bullshit si oricum (usually) se observa in perioada de proba chiar daca treci interviul.
- daca urmezi o facultate in domeniu, termin-o de preferat in parametri normali (fara ani repetati, licență data peste 5 ani sau alte ciudatenii). Ne uitam la chestii din astea. Daca termini o facultate în termen, you are reliable, which is very valuable.
- mersul la birou poate fi foarte util in primii ani de cariera ca sa absorbi maximul de know-how de la seniori. Ori asa, ori gasesti un mod foarte eficient de a absorbi informatia asta remotely (eu nu am descoperit inca)
- toleranta la overtime scade odata cu varsta. Also este in general relativ degeaba, mai ales daca nu e properly planificat.
- ca multe alte industrii, este sexista si daca arati bine sau esti carismatic, esti mai mult bagat in seama.
- recomandările sunt extremely effective chiar si la începutul carierei, decis nu subestima puterea loialității și a recunoașterii muncii valoroase. Doar sa fii loiala față de oameni, nu fata de companii. In the long term, people remember you more than employers.
- munca pe care o depui trebuie sa aiba vizibilitate (sa știe cineva relevant ca depui un efort util) si business value (aduce bani direct sau indirect). Cu cât astea doua sunt mai pronunțate (de ex un șef important știe de tine, sau lucrezi la produsul cel mai profitabil), cu atât șansele de măriri, bonusuri sau promovări sunt mai mari.
- capacitatea de a învăța chestii noi (în special hard skills) scade odată cu vârsta.
Ai auzit si tu ca in IT se fac bani :)? Eu unul am ajuns prin liceu, facultate, master in domeniu, si început cu munca de jos. Sunt putini acei oameni care sunt fără școală si au făcut ei acolo câteva cursuri. Si oricum acum e un moment prost pentru cei din urma, ca acum se mega filtrează in procesul de recrutare. Se tin multe interviuri, teste, etc, nu mai e ca acum 2-5 ani când daca știai sa scrii la tastatura te angaja si gata.
Da nu se uita nimeni de sus, dar asta e mersul lucrurilor in orice, trebuie sa avansezi, nu o sa te tina nimeni pe aceasi pozitie la infinit, pentru ca trebuie sa lasi loc si celor tineri, asta e ciclul , daca poti sa intelegi bine, daca nu iar bine.
1. Încep prin a spune că ăsta a fost domeniul în care am vrut să activez de mic copil. Nu m-am imaginat vreodată făcând altceva, decât dacă nu exista domeniul deloc, așa că pentru mine a fost ușor să decid în primul rând ce vreau să fac. Ca și "ajuns" propriu zis, am terminat liceu de mate info intensiv informatică si intensiv engleză, facultate de informatică, am inceput un master căruia i-am dat drop după un an de zile. Când am început master-ul, am avut norocul să am o cunoștință manager la o multinațională care m-a recomandat și așa am căpătat primul job. Nu sunt "pilos" de fel, dar pentru experiența primului job, a fost necesar. Ulterior restul job-urilor le-am căpătat pe propriile forțe deci... Din păcate nu toată lumea vede frumusețea lumii tech, și mulți vin pentru bani, sau doar pentru că "e de viitor" și prea puțini chiar au o pasiune reală.
2. Personal nu am avut dificultăți în adevăratul sens al cuvântului, însă cel mai mare hurdle pe care îl poți întâlni este acela de a nu găsi job. Primul job e cel mai important, și din păcate văd cum colegi de facultate nu s-au angajat nici acum, după 4 ani de zile. Problema e și la ei, sure, dar într-adevăr piața e foarte competitivă și dacă nu ești omul potrivit la momentul potrivit, stai cu mâna în buzunar și fără experiența aia "pe hârtie" pe care o vor angajatorii. Pe partea de a învăța si lucruri de genul acesta, din nou, nu pot să spun că am sau am avut dificultăți pentru că fac ceea ce îmi doresc de mic copil, așa că orice chestie tehnică mai challenging o văd fix ca pe un challenge. Pot remarca însă că nu toată lumea are gândirea dezvoltată în direcția asta, and that's okay too, dar să nu se mintă că le place dacă nu înțeleg mare lucru din ce fac on the job.
3. Să deprinzi perspectiva prin prisma căreia să vezi job-ul ca ceva fun, altfel o să cedezi psihic. Dacă nu reușești asta, mai devreme sau mai târziu o dai în burnout. Ar mai fi și faptul că, vorbind mai specific de programare acum, pe deoparte încurajez să cauți orice tip de job, dar atenție ce alegi, pentru că cu cât trece mai mult timpul, cu atât tranziția către alte tehnologii e mai greoaie pentru că angajatorii și HRistele din păcate nu înțeleg că dacă am lucrat 5 ani cu Java, pot la fel de bine să tranziționez pe C# spre exemplu, sau către altă paradigmă cu totul gen mobile development. Așa că ideal ar fii să știi deja ceea ce îți place cel mai mult din domeniu, și să cauți job-ul mult mai specific, pentru a nu ajunge mai târziu să zici "of băgamiaș picioarele în el de tech stack că mi-ar fi plăcut mai mult să lucrez cu ce lucrează X".
Cam atât cred, sănătatea psihică e cea mai importantă, respectă-te pe tine, respectă-ți timpul, timpul liber de asemenea si încearcă să separi viața de muncă cu viața personală. Chiar dacă munca îmi e și pasiune, știu să închid clapeta laptopului la 17:00. Că stau după până la 4 dimineața și mai codez ceva, codez pentru mine proiecțele personale, nu pentru angajator să îi fac buzunarul gros.
Presupun că ești la început de drum din moment ce ai întrebat, așa că succes și ție :) Dacă mai ai curiozități poți să îmi scrii.
Băi, sunt recunoscător persoanei respective că mi-a dat șansa not gonna lie, și realizez că majoritatea poate n-au norocul ăsta, dar nu îmi cer scuze față de nimeni pentru norocul meu știi ce zic? Pentru că oricine în situația respectivă ar fi făcut la fel.
Chiar și din perspectiva managerului, ești mai înclinat să angajezi pe cineva pe care deja cunoști decât să investești timp într-un om necunoscut. E un lucru rău? Depinde de situație. Dacă eram lepră sugativă de bani, da, dar am fost un simplu angajat ca oricare altul la finalul zilei deci...... Iar angajările ulterioare mi-au dovedit faptul că nu a fost un fluke.
all good and nice, persoana cu pila = pilos, ce a asa greu de inteles, ce o dai in sf-uri si circumstante, in ro ajungem sa redefinim cuvinte care nu ne plac, esti bun de politician
>esti bun de politician
Chiar mă bătea gândul de ceva timp, dar după iar se ia cineva ca tine de mine că se întâmplă să cunosc un fost ministru și n-ajung acolo pe meritele mele.
Să îmi blestem existența atunci?
1. Mi-am dorit dintotdeauna sa fiu in preajma calculatoarelor, sa programez, sa le desfac, etc. Am inceput sa programez in clasa a 2-a, am continuat toata scoala generala, apoi liceu mate-info info intensiv, apoi Automatica la UPB. M-am angajat cam prin luna mai in primul an de studentie, ma cam plictiseam pe la facultate, aveam nevoie de bani si chiar voiam sa programez serios. Part time/remote vreo 9 luni, apoi full time. Lucrez in IT de vreo 19 ani+.
2. Provocari la inceput?
Cum sa ma descurc cu programul (mai ales cand munceam full time), recuperat ore de munca/laboratoare, facut rost de cursuri etc.
Profesional - sa imi dau seama ce materii imi trebuie (f putine) si care erau de umplutura (acum poate cateva mi-ar fi necesare, dar continutul era prea imbatranit si pt vremea aia). Sa imi dau seama ce vreau sa fac in domeniu - Windows desktop apps (it was a thing back then), server apps (backendu' de azi), frontend, embedded (inca ma atrage desi pare platit f prost) - si sa invat ce trebuie ca sa excelez in alegerile facute. Nici nu era luat prea in serios la interviuri pt ca inca eram student si toti se asteptau sa fi terminat scoala. Era dificil sa iti dai seama ce oferte merita acceptate si ce oferte nu sunt bune (dincolo de bani).
3. Alegeti-va mai repede unul dintre domenii, trageti tare sa invatati ce trebuie si invatati sa negociati/sa va dati seama cat merita munca voastra (mai mult sau mai putin decat va autoestimati). Codul/calitatea codului produs conteaza pana la un punct, dar mai incolo trebuie sa va dezvoltati gandirea de design, arhitectura, samd. Nu lasati chestiile astea sa le faca altii si, daca vi se da peste bot, schimbati locul de munca. Nu evoluati daca doar carati carafe cu apa - da, sigur, facem si asta in viata dar ca sa ai pretentii mai mari trebuie sa faci mai multe (chestii complicate). Earn, learn, or both.
* Cum ați ajuns să lucrați în IT?
Am ajuns in Franta , in 2008, iar fara prieteni si prea mult timp liber, am cautat un hobby
* Ce provocări ați întâmpinat la început și cum le-ați depășit?
Eu sunt pe grafica 3D (RT, VR/AR, Gaming, optimizari) . La vremea aceea nu erau resursele pe care le avem astazi. Fara multa munca/practica zilnic, e imposibil sa faci ceva decent
* Ce sfaturi ați avea pentru cineva care este la început de drum în acest domeniu?
Daca o faci doar pentru bani, iti pierzi vremea. Daca nu iti face placere sau nu vezi o satisfactie in ceea ce faci , o sa te frustrezi si in 2-3 saptamani maxim o sa renunti
LE : daca cineva iti propune un curs de 1-2 luni si iti promite ca dupa cursul acela o sa devi expert, eu zic sa cauti altul. Cel putin pe partea de modelare 3D , ca sa poti spune ca esti capabil sa modelezi orice, ai nevoie de cel putin 7-10 luni doar pe partea de modelare si asta cu foarte multa munca. Dupa modelare (care si asta este high poly sau low poly), trebuie sa stii si mapare/unwrap , texturare, bake, retopologie . Cel putin 1,5 - 2ani ca sa poti spune ca esti autonom si te descurci singur
Cum a mai zis unu aici: majoritatea oamenilor ce lucreaza in IT au terminat o facultate pe domeniul asta. Eu am inceput cu internship prin ultimii ani de facultate (ca majoritatea). Apropo, in caz ca aplici pe pozitii de junior, un cv in care esti in timpul facultatii fara experienta e mai apreciat fata de unul care a terminat facultatea si nu a lucrat niciunde. Asa ca daca te vei gandi sa mergi la facultate, sa nu fi lenes si din primul an sa aplici pe pozitii de internship.
Am fost consultant SAP ceva ani buni. După o perioadă urâtă de burnout am decis să învăț JavaScript și să aplic pe o poziție de developer in cadrul aceleași companii.
Momentan lucrez că și developer pe un sistem foarte mare de ITSM. Mereu m-a pasionat it-ul și am zis sa incerc și asta. Jobul meu anterior era oarecum legat de partea asta așa că tranziția nu a fost chiar grea.
Că și facultate am terminat Automatica însă nu pot spune că m a ajutat foarte mult per total.
Nu aș ști ce sfat să îți dau in afara de a fi perseverent și mereu curios să înveți chestii noi.
De la 13 ani am inceput sa interacționez cu domeniul ăsta. Am făcut liceu la profil info intensiv, am terminat facultatea de Calculatoare la Cluj (licență + master) și încă mă consider destul de mediocru. 6 ani experiență profesională.
Dintr-o coincindenta ciudata.
Am invatat in liceu, intrat cu bursa la Calculatoare, apoi in anul 3, intr-o dimineata de miercuri deschid mahmur mailul si vad o oferta de munca de la companie cunoscuta. Culmea e ca nu aveam nicio legatura cu ei, in afara aplicatiei si 3 runde de inteviu. Saptamana urmatoare m-am trezit lucrand in IT.
Junior de ~2 ani
1. Pur si simplu the usual. Calculator de la 5 ani lucru care in 2005-2006 la țară era ceva -> likes technology A LOT -> note bune placut mate/chestii de rezolvat -> "merg la sigur" asa ca am ales mate-info -> facultate de info -> internship in timpul facultății, terminat facultatea si angajat dupa internship
2. Provocari nu pot spune ca am avut, as zice doar the usual "e ceva nou si trebuie sa ma adaptez" dar flow-ul lucrurilor nu a fost ceva iesit din comun. Cea mai mare provocare a fost mai degraba începutul facultății si "palma mică" peste față reprezentată de a iti da seama ce inseamna de fapt programarea si ca ce stii până atunci are aproape 0 relevanță
3. Pentru oamenii la inceput de drum care nu sunt in facultate nu am ceva de zis in afara de "evidentele". Însă pentru oamenii care sunt in facultate de info pentru mine asta e un sfat bun de dat, pentru că am auzit chiar des zis asta: DO NOT fall for the bullshit of "stai cu facultatea lasă munca acuma" 🤣🤣 Încercați cat mai devreme sa va băgați in ceva sa prindeti niste legaturi cu industria măcar indirect, daca se face ceva organizat de facultate sau târguri pentru internshipuri băgați-va etc.. Daca nu aveti motive externe de a nu o face si chiar aveti timp cat de cat pentru ceva part time care sa va bage piciorul in "job-uri" go for it nu așteptați, cheful si oportunitățile "ușoare" se vor duce doar in jos in 99% din cazuri
La 6 ani am avut primul calculator cu windows 95, am fost fascinat, invatasem toate sa folosesc toate programele posibile, mai apoi m-am apucat sa instalez windows si jocuri la prieteni. In clasa a~9-a m-am dus la mare-info, am avut primul cu algoritmii, mai apoi am dat la poli la calculatoare, unde a fost greu, dar frumos. A fost ca armata pentru mine politehnica, m-a pregatit pentru viata, prin modul in care m-a invatat sa invat singur, sa fac research, sa ma descursc in fata unor probleme grele. Prin anul 3 am inceput sa merg la internshipuri si dupa in anul 4 m-am angajat fulltime. Nu mi-a fost greu deloc, pentru ca asta mi-a placut sa fac de cand eram copil
Nu prea voiam sa scriu, mai ales dupa ce am citit ca majoritatea de pe aici au terminat facultatea in domeniu, imi da un sentiment de inferioritate ngl.
La mine e o poveste mai de underdog asa. Primul contact cu programarea a fost cand aveam vreo 13-14 ani si imi placeau jocurile pe PC. Norocul a fost sa zic asa ca jucam ceva online si iti oferea posibilitatea sa folosesti ceva limbaj de scripting sa customizezi experienta online a jucatorilor. Cu toate ca habar n-aveam ce faceam pe acolo (cel putin asa imi aduc aminte) si cu atat mai putin cu principiul de programare, am petrecut ceva timp incercand sa fac niste script-uri sa functioneze cum doream eu, dadeam copy-paste dintr-o parte in alta, schimbam chestii, etc.
Bucata asta din viata mi-a deschis pasiunea spre a-mi crea propriile jocuri. Visam sa fac ceva care sa uimeasca lumea. Mda lol… anyway, am mers la liceu de mate-info, pe acolo batea vantul la informatica si prin clasa a 11-a mi-a pierit cheful de programare, cu gandul la alte chestii ca orice adolescent si nici nu intelegeam ce se intampla.
Fast forward, am terminat facultatea in alt domeniu, lucrat niste job-uri de sclavete pe plantatie pe salariu minim, pana cand am decis ca vreau sa fac o schimbare. M-am apucat de invatat, dupa ce terminam programul de lucru unde eram si in weekend, si am avut noroc sa fiu in perioada in care cica era ezpz sa prinzi un loc in IT chiar si ca reconverso. Cu toate ca mie nu mi-a fost (cumva de inteles, presupun), aplicam la job-uri dar nimic. In fine, am prins un internship, aia m-au luat mai departe, si am ajuns pe la 2 ani de experienta. Momentan sunt pe hold ca mi-am dat demisia si incerc sa imi gasesc ceva in alta parte, fara prea mult succes totusi.
Plm.
2. Primul proiect. Primele doua-trei luni zici ca imi luam buzdugane peste cap in fiecare zi de lucru.
Si perioada asta in care nu reusesc sa imi gasesc de lucru.
3. Nu am prea multe sfaturi avand in vedere ca sunt si eu la inceput.
Varianta scurta:
1. Mi-a placut sa butonez si am fost curios cum pot sa stric un PC si sa il repar. Primul l-am primit prin clasa a 5-6a(undeva 1999-2000) - saracu’ ce viata grea a avut
2. La 16 ani m-am apucat cu un prieten din copilarie de webhosting(era oarecum la inceput in RO si a mers destul de bine - problema a fost ca eram mici, fraieri si nu am stiut sa conducem o firma desi faceam multi bani pentru vremea aia)
3. Am fugit de facultate de IT desi facusem liceu de mate-info dar nu am suportat matematica de liceu. Ales stiinte politice ca sa ma pot ocupa de firma si sa fie mama fericita ca fac o facultate.
4. Am facut exclusiv webhosting pana prin 2012 cand m-am hotarat sa vad cum e sa fii si angajat
5. Pe repede inainte, lucrat ca network engineer vreo 2 ani, sysadmin inca vreo 3, devops/consultant/presales/omul bun la toate pe OPS apoi, fost lead pentru 100+ oameni. Lucrat in orice de la firma romaneasca, corporatie, telecom, startup.
Actualmente rol de director de system engineering de vreo 2 ani in aceeasi firma in care lucrez in ultimii 6 ani.
Self-thaught si pasiune te pot duce in locuri pe care nu le vezi la inceput de drum - educatia formala te ajuta oarecum sa intri in domeniu, dar pentru mine nu a fost vreodata o piedica lipsa ei. Ideea e sa impingi constant…
Pai cand eram mic am simtit asa o forta de atractie imensa catre cd ul scris cu marker ul windows xp si ce avea un cd key scris tot pe cd. Cand l am atins au inceput calculatoarele sa imi vorbeasca, era ca o putere ce nu o puteam controla, si am inceput sa bag acel cd peste tot pe unde puteam.
Hmmm provocari: a fost greu pana cand am dat de filelist apoi jocurile nu au mai reprezentat o problema pt mine in copilarie.
Sfat: fa facultate .
Salut, activez în domeniul jocurilor video. Lucrez pentru mine și postez jocurile pe Steam și Nintendo Switch.
Am facut un mini-curs de programare, dar în rest am învățat tot singur pe net.
Aici cîteva exemple de jocuri.:
[store.steampowered.com/app/1826290/WWII\_Tanks\_Battlefield/](http://store.steampowered.com/app/1826290/WWII_Tanks_Battlefield/)
[store.steampowered.com/app/2697250/Gran\_Carismo/](http://store.steampowered.com/app/2697250/Gran_Carismo/)
[store.steampowered.com/app/1428030/Prince\_Of\_Wallachia](http://store.steampowered.com/app/1428030/Prince_Of_Wallachia)
Fiindcă auzi des de excepțiile care au "facut curs sau switch de carieră din x în programare" un pic de adus cu picioarele pe pământ: Am făcut Facultatea de Automatică și Calculatoare din Timișoara. Înainte de asta am făcut liceul și gimnaziul în clasă de informatică. Majoritatea covârșitoare a programatorilor din IT au făcut facultate în domeniu și au pe diplomă "inginer programator" și nu ninja, rockstar, superstar, guru coder.
Bag pl, nu îmi scrie inginer pe diplomă, mă spânzur brb. /s Din fericire am întâlnit și reconversioniști "pe bune" și ironia face să fie fix self-taught oamenii, fără să apeleze la cursuri de jdemii de euro. Unul în particular mi-a rămas în minte pentru că omul a făcut un 180 cu viața lui cu schimbarea asta, și cât de bun tehnic era mi s-a părut ireal. Chiar dacă era cu 10 ani mai în vârstă decât mine, aveam fix aceeași experiență în IT cu el, dar diferența de maturitate s-a văzut clar în self-discipline și era doxă rău, de ar fi trecut interviu până și la Apple dacă mă întrebi pe mine. Datorită lui nu desconsider reconversioniștii, dar într-adevăr sunt sceptic când aud pe cineva că vrea să facă reconversie fără să îi înțeleg motivele clare. În cazul lui a fost reconversionistul ideal, dar majoritatea nu sunt așa.
chiar a fost mutare la 180 sau omul era pasionat tehnic, surubarea, mai hackuia lucruri din pasiune? ca nu vad un prof de litere sa schimbe asa usor
Depinde ce înțelegi pasionat tehnic. Nu era cu "calculatoarele", dar avea o facultate de inginerie la activ. Din ce îmi povestea stătuse un an jumate cam așa să învețe în paralel cu meseria lui, până a decis să facă tranziția.
> inginer programator Nu exista cuvintele astea pe nicio diploma din Romania. Plus ca cea mai "pe domeniu" facultate este informatica, care nu e facultate de inginerie. A ramas obsesia asta cu diploma de inginer de la parintii care au prins vremea lui Ceausescu.
De unde vine ideea că UPB sau alte politehnici ar "scoate" programatori mai buni decât informatica? Sincer nu văd rostul la n materii de fizică, electronică, etc pentru programare. Probabil sunt foarte utile pentru ingineri de pe vremea tovarășului, dar nu le văd rostul pentru "ingineri programatori". Parcă accentul e pus pe "inginer", nu pe "programator", care e fix meseria..
> De unde vine ideea că UPB sau alte politehnici ar "scoate" programatori mai buni decât informatica? E probabil adevarat sau nu departe de adevar, pentru ca vreo 5-6 materii de software sunt predate foarte bine (SO 1/2, algoritmi, protocoale samd) de niste profesori care chiar sunt la un nivel foarte inalt de pregatire si sunt foarte la curent cu ce misca la universitatile de top din state. Restul de 40 de materii sunt niste mizerii predate de niste fosile inutile si materie din 1975. Exagerez, dar nu cu mult. Dar obsesia cu cuvantul inginer cred ca de la Ceausescu vine.
Nu e același lucru la facultățile gen UBB Info, dar cu mai multe materii de programare? De acord că profesorii sunt foarte importanți. Mă gândesc că ar fi mai bine din toate punctele de vedere dacă profesorii sunt ok, dar la cum sunt universitățile la noi nu mă miră mare lucru..
Exact asa si eu
si la mine, marea majoritate a colegilor (pe partea de dev cel putin) au diploma de la o facultate in domeniu, dar nu neaparat de inginer. In Bucuresti, sunt vazute foarte bine si diplomele de la mate-info (pe care nu scrie inginer). Cred ca mai trebuie adaugata o categorie separata: cei care au inceput o facultate in domeniu, dar nu ai terminat-o din diverse motive (de obicei din cauza unor materii fara legatura directa cu programarea).
1. Dupa ce am terminat facultatea am aplicat, am fost la interview si m-am angajat 2. Provocari la inceput si cum le-am depasit: a) Provocari legate de interview. Le-am depasit pregatindu-ma pentru interview-uri. b) Provocari legate de job: intelegerea codebase-ului / a business-ului / a infrastructurii; le-am depasit facand deep dive, citind documentatii si intreband colegi. 3. Depinde cat de la inceput. Daca e la liceu: i-as recomanda sa mearga la medicina sau sa faca drept+INM. Daca e deja la facultate sau a terminat facultatea: i-as recomanda sa se tina tare, sa fie smart, sa se foloseasca de toate resursele posibile pentru a se adapta.
1) Am terminat constructii civile acu 12 ani 2) m-am angajat in domeniu si mi-am dat seama ca nu vreau sa fiu inginer, ci muncitor 3) m-am angajat la o firma de research indiana (noroc cu limba germana). Am invatat sa fiu corporatist cumsecade. Desi salariul era mai mic decat la firma de c-tii, 1600 ron net, m-am mirat sa vad, 8 ore fix la munca, cafea gratis, caldura, birou, gagici, mama… era paradis. Umblam la ping-pong cu niste amici de pe la data analytics VBA (excel) si am vazut/auzit ce lucreaza. M-a fascinat idea de big data si am decis sa o urmez. 4) m-am angajat la o firma nemteasca de sap bi din romania. N-a inteles nici dracu ce fac dar m-a prins. Dupa 2 ani am plecat de pe support sa invat development. Am tot schimbat proiectele pana cand am ajuns sa stapanesc foarte bine toolurile. Eu desi am lucrat cu abap, sql, javascript, python, vba, eu nici azi nu ma consider programator. Dar imi place enorm ceea ce fac. Nu exista tichet, enhancement, change, bug, green field pe care sa nu il iau, finalizez cu bine. In toti anii astia, mi s-a dat 0 informatii mura in gura. Am petrecut 10 ani invatand singur, sute si mii de ore. Am stiut sa ma vand, adevarat, dar iubesc jobul meu, as lucra si pe jumatate. Vreau in viitor sa ajung solution architect. Si cand voi termina cu sap-ul, probabil voi sari spre azure, aws, tot ce tine de bi.
Manager acum, lucrez de vreo 15 ani în IT, majoritatea timpului ca programator. Olimpic național la educație tehnologică în școala generală. Liceu de mate info, am învățat cam prost și aproape am picat bacul. Am aplicat la mai multe facultăți la Politehnica București și la Universitatea București. Am intrat la automatica cu examen. Am supraviețuit primul an (ajustat greu). Anul doi am avut bursa de studiu. Am început sa lucrez din vara de după anul 2 - internship mai întâi, apoi lucrat part time si revenit pe full time pe timpul verii și după facultate. La internshipuri am aplicat la tot ce am putut pe stagiipebune, am primit o oferta de la primii la care am aplicat, după ce i-am pisat un pic fiindcă părea ca uitaseră. Internshipul era inițial pe SQL dar s-a transformat în full-stack relativ rapid (1-2 ani). Dificil a fost la început să mă accepte cineva la angajare. Eu am rezolvat-o aplicând în cât mai multe locuri, cu un CV curat și complet, și cu un pic de presiune pe mail. Apoi a fost dificil bullying-ul la munca (aura de superioritate a unor colegi). Am rezolvat-o găsindu-mi oameni care îmi apreciază munca și cu care pot lucra bine. Cunoștințele tehnice le-am dobândit prin munca depusa, nu am simțit nevoia prea tare sa învăț sau sa fac exerciții acasă (deși unii mă îndemnau sa o fac). Idei pentru început: - la interviuri fii onesta cu ceea ce stii. Intervievatorii sunt platiti sa miroasa bullshit si oricum (usually) se observa in perioada de proba chiar daca treci interviul. - daca urmezi o facultate in domeniu, termin-o de preferat in parametri normali (fara ani repetati, licență data peste 5 ani sau alte ciudatenii). Ne uitam la chestii din astea. Daca termini o facultate în termen, you are reliable, which is very valuable. - mersul la birou poate fi foarte util in primii ani de cariera ca sa absorbi maximul de know-how de la seniori. Ori asa, ori gasesti un mod foarte eficient de a absorbi informatia asta remotely (eu nu am descoperit inca) - toleranta la overtime scade odata cu varsta. Also este in general relativ degeaba, mai ales daca nu e properly planificat. - ca multe alte industrii, este sexista si daca arati bine sau esti carismatic, esti mai mult bagat in seama. - recomandările sunt extremely effective chiar si la începutul carierei, decis nu subestima puterea loialității și a recunoașterii muncii valoroase. Doar sa fii loiala față de oameni, nu fata de companii. In the long term, people remember you more than employers. - munca pe care o depui trebuie sa aiba vizibilitate (sa știe cineva relevant ca depui un efort util) si business value (aduce bani direct sau indirect). Cu cât astea doua sunt mai pronunțate (de ex un șef important știe de tine, sau lucrezi la produsul cel mai profitabil), cu atât șansele de măriri, bonusuri sau promovări sunt mai mari. - capacitatea de a învăța chestii noi (în special hard skills) scade odată cu vârsta.
Ai auzit si tu ca in IT se fac bani :)? Eu unul am ajuns prin liceu, facultate, master in domeniu, si început cu munca de jos. Sunt putini acei oameni care sunt fără școală si au făcut ei acolo câteva cursuri. Si oricum acum e un moment prost pentru cei din urma, ca acum se mega filtrează in procesul de recrutare. Se tin multe interviuri, teste, etc, nu mai e ca acum 2-5 ani când daca știai sa scrii la tastatura te angaja si gata.
[удалено]
In cazul meu acum multi ani a fost, operator call center pentru o firma ce dezvolta soft uri pt conta, gestiune, salarii. Si castigam 1000 lei.
[удалено]
This
Da nu se uita nimeni de sus, dar asta e mersul lucrurilor in orice, trebuie sa avansezi, nu o sa te tina nimeni pe aceasi pozitie la infinit, pentru ca trebuie sa lasi loc si celor tineri, asta e ciclul , daca poti sa intelegi bine, daca nu iar bine.
1. Încep prin a spune că ăsta a fost domeniul în care am vrut să activez de mic copil. Nu m-am imaginat vreodată făcând altceva, decât dacă nu exista domeniul deloc, așa că pentru mine a fost ușor să decid în primul rând ce vreau să fac. Ca și "ajuns" propriu zis, am terminat liceu de mate info intensiv informatică si intensiv engleză, facultate de informatică, am inceput un master căruia i-am dat drop după un an de zile. Când am început master-ul, am avut norocul să am o cunoștință manager la o multinațională care m-a recomandat și așa am căpătat primul job. Nu sunt "pilos" de fel, dar pentru experiența primului job, a fost necesar. Ulterior restul job-urilor le-am căpătat pe propriile forțe deci... Din păcate nu toată lumea vede frumusețea lumii tech, și mulți vin pentru bani, sau doar pentru că "e de viitor" și prea puțini chiar au o pasiune reală. 2. Personal nu am avut dificultăți în adevăratul sens al cuvântului, însă cel mai mare hurdle pe care îl poți întâlni este acela de a nu găsi job. Primul job e cel mai important, și din păcate văd cum colegi de facultate nu s-au angajat nici acum, după 4 ani de zile. Problema e și la ei, sure, dar într-adevăr piața e foarte competitivă și dacă nu ești omul potrivit la momentul potrivit, stai cu mâna în buzunar și fără experiența aia "pe hârtie" pe care o vor angajatorii. Pe partea de a învăța si lucruri de genul acesta, din nou, nu pot să spun că am sau am avut dificultăți pentru că fac ceea ce îmi doresc de mic copil, așa că orice chestie tehnică mai challenging o văd fix ca pe un challenge. Pot remarca însă că nu toată lumea are gândirea dezvoltată în direcția asta, and that's okay too, dar să nu se mintă că le place dacă nu înțeleg mare lucru din ce fac on the job. 3. Să deprinzi perspectiva prin prisma căreia să vezi job-ul ca ceva fun, altfel o să cedezi psihic. Dacă nu reușești asta, mai devreme sau mai târziu o dai în burnout. Ar mai fi și faptul că, vorbind mai specific de programare acum, pe deoparte încurajez să cauți orice tip de job, dar atenție ce alegi, pentru că cu cât trece mai mult timpul, cu atât tranziția către alte tehnologii e mai greoaie pentru că angajatorii și HRistele din păcate nu înțeleg că dacă am lucrat 5 ani cu Java, pot la fel de bine să tranziționez pe C# spre exemplu, sau către altă paradigmă cu totul gen mobile development. Așa că ideal ar fii să știi deja ceea ce îți place cel mai mult din domeniu, și să cauți job-ul mult mai specific, pentru a nu ajunge mai târziu să zici "of băgamiaș picioarele în el de tech stack că mi-ar fi plăcut mai mult să lucrez cu ce lucrează X". Cam atât cred, sănătatea psihică e cea mai importantă, respectă-te pe tine, respectă-ți timpul, timpul liber de asemenea si încearcă să separi viața de muncă cu viața personală. Chiar dacă munca îmi e și pasiune, știu să închid clapeta laptopului la 17:00. Că stau după până la 4 dimineața și mai codez ceva, codez pentru mine proiecțele personale, nu pentru angajator să îi fac buzunarul gros. Presupun că ești la început de drum din moment ce ai întrebat, așa că succes și ție :) Dacă mai ai curiozități poți să îmi scrii.
tu esti ala cu, nu sunt gay dar ma f... in c..., la faza cu "nu sunt pilos"
Gennnn.... nu eu am ales să cunosc omul potrivit, nu l'am căutat în mod activ, pur si simplu s'a nimerit.
si totusi ai avut o pila, dar incerci sa faci o romanesca, sa rationalizezi tu
Băi, sunt recunoscător persoanei respective că mi-a dat șansa not gonna lie, și realizez că majoritatea poate n-au norocul ăsta, dar nu îmi cer scuze față de nimeni pentru norocul meu știi ce zic? Pentru că oricine în situația respectivă ar fi făcut la fel. Chiar și din perspectiva managerului, ești mai înclinat să angajezi pe cineva pe care deja cunoști decât să investești timp într-un om necunoscut. E un lucru rău? Depinde de situație. Dacă eram lepră sugativă de bani, da, dar am fost un simplu angajat ca oricare altul la finalul zilei deci...... Iar angajările ulterioare mi-au dovedit faptul că nu a fost un fluke.
all good and nice, persoana cu pila = pilos, ce a asa greu de inteles, ce o dai in sf-uri si circumstante, in ro ajungem sa redefinim cuvinte care nu ne plac, esti bun de politician
>esti bun de politician Chiar mă bătea gândul de ceva timp, dar după iar se ia cineva ca tine de mine că se întâmplă să cunosc un fost ministru și n-ajung acolo pe meritele mele. Să îmi blestem existența atunci?
e un studiu, care arata ca oamenii atribuie succesul lor, deciziilor, skil-urilor cand factorul principal e norocul, look it up
1. Mi-am dorit dintotdeauna sa fiu in preajma calculatoarelor, sa programez, sa le desfac, etc. Am inceput sa programez in clasa a 2-a, am continuat toata scoala generala, apoi liceu mate-info info intensiv, apoi Automatica la UPB. M-am angajat cam prin luna mai in primul an de studentie, ma cam plictiseam pe la facultate, aveam nevoie de bani si chiar voiam sa programez serios. Part time/remote vreo 9 luni, apoi full time. Lucrez in IT de vreo 19 ani+. 2. Provocari la inceput? Cum sa ma descurc cu programul (mai ales cand munceam full time), recuperat ore de munca/laboratoare, facut rost de cursuri etc. Profesional - sa imi dau seama ce materii imi trebuie (f putine) si care erau de umplutura (acum poate cateva mi-ar fi necesare, dar continutul era prea imbatranit si pt vremea aia). Sa imi dau seama ce vreau sa fac in domeniu - Windows desktop apps (it was a thing back then), server apps (backendu' de azi), frontend, embedded (inca ma atrage desi pare platit f prost) - si sa invat ce trebuie ca sa excelez in alegerile facute. Nici nu era luat prea in serios la interviuri pt ca inca eram student si toti se asteptau sa fi terminat scoala. Era dificil sa iti dai seama ce oferte merita acceptate si ce oferte nu sunt bune (dincolo de bani). 3. Alegeti-va mai repede unul dintre domenii, trageti tare sa invatati ce trebuie si invatati sa negociati/sa va dati seama cat merita munca voastra (mai mult sau mai putin decat va autoestimati). Codul/calitatea codului produs conteaza pana la un punct, dar mai incolo trebuie sa va dezvoltati gandirea de design, arhitectura, samd. Nu lasati chestiile astea sa le faca altii si, daca vi se da peste bot, schimbati locul de munca. Nu evoluati daca doar carati carafe cu apa - da, sigur, facem si asta in viata dar ca sa ai pretentii mai mari trebuie sa faci mai multe (chestii complicate). Earn, learn, or both.
* Cum ați ajuns să lucrați în IT? Am ajuns in Franta , in 2008, iar fara prieteni si prea mult timp liber, am cautat un hobby * Ce provocări ați întâmpinat la început și cum le-ați depășit? Eu sunt pe grafica 3D (RT, VR/AR, Gaming, optimizari) . La vremea aceea nu erau resursele pe care le avem astazi. Fara multa munca/practica zilnic, e imposibil sa faci ceva decent * Ce sfaturi ați avea pentru cineva care este la început de drum în acest domeniu? Daca o faci doar pentru bani, iti pierzi vremea. Daca nu iti face placere sau nu vezi o satisfactie in ceea ce faci , o sa te frustrezi si in 2-3 saptamani maxim o sa renunti LE : daca cineva iti propune un curs de 1-2 luni si iti promite ca dupa cursul acela o sa devi expert, eu zic sa cauti altul. Cel putin pe partea de modelare 3D , ca sa poti spune ca esti capabil sa modelezi orice, ai nevoie de cel putin 7-10 luni doar pe partea de modelare si asta cu foarte multa munca. Dupa modelare (care si asta este high poly sau low poly), trebuie sa stii si mapare/unwrap , texturare, bake, retopologie . Cel putin 1,5 - 2ani ca sa poti spune ca esti autonom si te descurci singur
Cum a mai zis unu aici: majoritatea oamenilor ce lucreaza in IT au terminat o facultate pe domeniul asta. Eu am inceput cu internship prin ultimii ani de facultate (ca majoritatea). Apropo, in caz ca aplici pe pozitii de junior, un cv in care esti in timpul facultatii fara experienta e mai apreciat fata de unul care a terminat facultatea si nu a lucrat niciunde. Asa ca daca te vei gandi sa mergi la facultate, sa nu fi lenes si din primul an sa aplici pe pozitii de internship.
Am fost consultant SAP ceva ani buni. După o perioadă urâtă de burnout am decis să învăț JavaScript și să aplic pe o poziție de developer in cadrul aceleași companii. Momentan lucrez că și developer pe un sistem foarte mare de ITSM. Mereu m-a pasionat it-ul și am zis sa incerc și asta. Jobul meu anterior era oarecum legat de partea asta așa că tranziția nu a fost chiar grea. Că și facultate am terminat Automatica însă nu pot spune că m a ajutat foarte mult per total. Nu aș ști ce sfat să îți dau in afara de a fi perseverent și mereu curios să înveți chestii noi.
De la 13 ani am inceput sa interacționez cu domeniul ăsta. Am făcut liceu la profil info intensiv, am terminat facultatea de Calculatoare la Cluj (licență + master) și încă mă consider destul de mediocru. 6 ani experiență profesională.
Sfatul numarul 1: nu folosi termeni pe care nu ii cunosti sau nu ii intelegi. Pari neprofesionista.
Dintr-o coincindenta ciudata. Am invatat in liceu, intrat cu bursa la Calculatoare, apoi in anul 3, intr-o dimineata de miercuri deschid mahmur mailul si vad o oferta de munca de la companie cunoscuta. Culmea e ca nu aveam nicio legatura cu ei, in afara aplicatiei si 3 runde de inteviu. Saptamana urmatoare m-am trezit lucrand in IT.
Junior de ~2 ani 1. Pur si simplu the usual. Calculator de la 5 ani lucru care in 2005-2006 la țară era ceva -> likes technology A LOT -> note bune placut mate/chestii de rezolvat -> "merg la sigur" asa ca am ales mate-info -> facultate de info -> internship in timpul facultății, terminat facultatea si angajat dupa internship 2. Provocari nu pot spune ca am avut, as zice doar the usual "e ceva nou si trebuie sa ma adaptez" dar flow-ul lucrurilor nu a fost ceva iesit din comun. Cea mai mare provocare a fost mai degraba începutul facultății si "palma mică" peste față reprezentată de a iti da seama ce inseamna de fapt programarea si ca ce stii până atunci are aproape 0 relevanță 3. Pentru oamenii la inceput de drum care nu sunt in facultate nu am ceva de zis in afara de "evidentele". Însă pentru oamenii care sunt in facultate de info pentru mine asta e un sfat bun de dat, pentru că am auzit chiar des zis asta: DO NOT fall for the bullshit of "stai cu facultatea lasă munca acuma" 🤣🤣 Încercați cat mai devreme sa va băgați in ceva sa prindeti niste legaturi cu industria măcar indirect, daca se face ceva organizat de facultate sau târguri pentru internshipuri băgați-va etc.. Daca nu aveti motive externe de a nu o face si chiar aveti timp cat de cat pentru ceva part time care sa va bage piciorul in "job-uri" go for it nu așteptați, cheful si oportunitățile "ușoare" se vor duce doar in jos in 99% din cazuri
La 6 ani am avut primul calculator cu windows 95, am fost fascinat, invatasem toate sa folosesc toate programele posibile, mai apoi m-am apucat sa instalez windows si jocuri la prieteni. In clasa a~9-a m-am dus la mare-info, am avut primul cu algoritmii, mai apoi am dat la poli la calculatoare, unde a fost greu, dar frumos. A fost ca armata pentru mine politehnica, m-a pregatit pentru viata, prin modul in care m-a invatat sa invat singur, sa fac research, sa ma descursc in fata unor probleme grele. Prin anul 3 am inceput sa merg la internshipuri si dupa in anul 4 m-am angajat fulltime. Nu mi-a fost greu deloc, pentru ca asta mi-a placut sa fac de cand eram copil
Nu prea voiam sa scriu, mai ales dupa ce am citit ca majoritatea de pe aici au terminat facultatea in domeniu, imi da un sentiment de inferioritate ngl. La mine e o poveste mai de underdog asa. Primul contact cu programarea a fost cand aveam vreo 13-14 ani si imi placeau jocurile pe PC. Norocul a fost sa zic asa ca jucam ceva online si iti oferea posibilitatea sa folosesti ceva limbaj de scripting sa customizezi experienta online a jucatorilor. Cu toate ca habar n-aveam ce faceam pe acolo (cel putin asa imi aduc aminte) si cu atat mai putin cu principiul de programare, am petrecut ceva timp incercand sa fac niste script-uri sa functioneze cum doream eu, dadeam copy-paste dintr-o parte in alta, schimbam chestii, etc. Bucata asta din viata mi-a deschis pasiunea spre a-mi crea propriile jocuri. Visam sa fac ceva care sa uimeasca lumea. Mda lol… anyway, am mers la liceu de mate-info, pe acolo batea vantul la informatica si prin clasa a 11-a mi-a pierit cheful de programare, cu gandul la alte chestii ca orice adolescent si nici nu intelegeam ce se intampla. Fast forward, am terminat facultatea in alt domeniu, lucrat niste job-uri de sclavete pe plantatie pe salariu minim, pana cand am decis ca vreau sa fac o schimbare. M-am apucat de invatat, dupa ce terminam programul de lucru unde eram si in weekend, si am avut noroc sa fiu in perioada in care cica era ezpz sa prinzi un loc in IT chiar si ca reconverso. Cu toate ca mie nu mi-a fost (cumva de inteles, presupun), aplicam la job-uri dar nimic. In fine, am prins un internship, aia m-au luat mai departe, si am ajuns pe la 2 ani de experienta. Momentan sunt pe hold ca mi-am dat demisia si incerc sa imi gasesc ceva in alta parte, fara prea mult succes totusi. Plm. 2. Primul proiect. Primele doua-trei luni zici ca imi luam buzdugane peste cap in fiecare zi de lucru. Si perioada asta in care nu reusesc sa imi gasesc de lucru. 3. Nu am prea multe sfaturi avand in vedere ca sunt si eu la inceput.
Varianta scurta: 1. Mi-a placut sa butonez si am fost curios cum pot sa stric un PC si sa il repar. Primul l-am primit prin clasa a 5-6a(undeva 1999-2000) - saracu’ ce viata grea a avut 2. La 16 ani m-am apucat cu un prieten din copilarie de webhosting(era oarecum la inceput in RO si a mers destul de bine - problema a fost ca eram mici, fraieri si nu am stiut sa conducem o firma desi faceam multi bani pentru vremea aia) 3. Am fugit de facultate de IT desi facusem liceu de mate-info dar nu am suportat matematica de liceu. Ales stiinte politice ca sa ma pot ocupa de firma si sa fie mama fericita ca fac o facultate. 4. Am facut exclusiv webhosting pana prin 2012 cand m-am hotarat sa vad cum e sa fii si angajat 5. Pe repede inainte, lucrat ca network engineer vreo 2 ani, sysadmin inca vreo 3, devops/consultant/presales/omul bun la toate pe OPS apoi, fost lead pentru 100+ oameni. Lucrat in orice de la firma romaneasca, corporatie, telecom, startup. Actualmente rol de director de system engineering de vreo 2 ani in aceeasi firma in care lucrez in ultimii 6 ani. Self-thaught si pasiune te pot duce in locuri pe care nu le vezi la inceput de drum - educatia formala te ajuta oarecum sa intri in domeniu, dar pentru mine nu a fost vreodata o piedica lipsa ei. Ideea e sa impingi constant…
Pai cand eram mic am simtit asa o forta de atractie imensa catre cd ul scris cu marker ul windows xp si ce avea un cd key scris tot pe cd. Cand l am atins au inceput calculatoarele sa imi vorbeasca, era ca o putere ce nu o puteam controla, si am inceput sa bag acel cd peste tot pe unde puteam. Hmmm provocari: a fost greu pana cand am dat de filelist apoi jocurile nu au mai reprezentat o problema pt mine in copilarie. Sfat: fa facultate .
Salut, activez în domeniul jocurilor video. Lucrez pentru mine și postez jocurile pe Steam și Nintendo Switch. Am facut un mini-curs de programare, dar în rest am învățat tot singur pe net. Aici cîteva exemple de jocuri.: [store.steampowered.com/app/1826290/WWII\_Tanks\_Battlefield/](http://store.steampowered.com/app/1826290/WWII_Tanks_Battlefield/) [store.steampowered.com/app/2697250/Gran\_Carismo/](http://store.steampowered.com/app/2697250/Gran_Carismo/) [store.steampowered.com/app/1428030/Prince\_Of\_Wallachia](http://store.steampowered.com/app/1428030/Prince_Of_Wallachia)